Din experimente...

              Am mai încercat ceva în debutul acesta de primăvara: să obţin mai devreme salată verde şi ceapă de legătură. Mi-am cumpărat o seră tip tunel, mai precis. După ce am instalat-o la locul faptei, mi s-a părut că e cam mică pentru spaţiul pregătit, dar voi încerca să mă adaptez situaţiei şi să văd dacă dă vreun rezultat. 

Probabil că dacă îmi duceam traiul într-o zonă mai bună pentru agricultură, eram mai fericită, dar e bine şi aşa. Sper ca salata şi ceapa să nu întârzie prea mult, nu de alta, dar tare m-ar durea eşecul. 
    În rest, grădina cu flori o duce tare bine. Lalelele cresc văzând cu ochii, zambilele deja şi-au anunţat înflorirea, iar trandafirii încep să scoată hotărâţi frunzuliţe. Ca să le ambiţionez, le-am adus floricelelor colege deja înflorite: 

Cheesecake cu topping de caramel 

       Este delicios, dar recomand a se consuma în cantităţi mici, desigur. Spun de la început că reţeta nu-mi aparţine, nu e posibil aşa ceva, că nu aş fi în stare să creez aşa ceva. Este o combinaţie de informaţii luate de pe net, plus adaos după gust, cum face fiecare gospodină. 

Aşadar, 

BLATUL DE BISCUIŢI

200 gr biscuiţi simpli 

100 gr unt topit şi uşor răcit

2 linguri de cacao (facultativ)

zahăr, în funcţie de gustul biscuiţilor (eu nu am pus pentru că nu-mi plac dulciurile cu prea mult zahăr)

Pesmetul de biscuiţi l-am amestecat cu untul, cu cacao şi le-am pus în tava cu fund detaşabil (24 cm), tasând cu un pahar (cu fundul acestuia). 

COMPOZIŢIA DE BRÂNZĂ

400 gr brânză de vaci (poate merge combinată cu ceva mai pufos, mai ales că am folosit brânză de vaci din gopodăria mamei)

100 ml frişcă lichidă (sau mai mult chiar, în funcţie de textura brânzei)

3 ouă 

100 gr zahăr brun (îl prefer în cazul prăjiturilor)

un pic de esenţă de rom

Am amestecat toate ingredientele cu robotul şi le-am turnat peste blat. Am dat la cuptor tava, după ce am pus-o în alt vas cu apă (ca la crema de zahăr ars). Am lasat până a început să se rumenească uşooor brânza. Am lăsat tava cu prăjitura în cuptor să se răcorească. 

TOPPING ul DE CARAMEL 

150 gr zahăr 

100 ml frişcă lichidă 

60 gr unt 

Am caramelizat zahărul. Am îndepărtat vasul de pe foc, am pus smântâna, am lăsat să fiarbă un pic şi apoi am adăugat unt. Le-am mai clocotit împreună vreo două minute şi am lăsat topping ul să se răcorească. 

 După aceea am turnat topping ul peste stratul de brânză şi am dat cheesecake ul la rece. Este primul cheesecake copt pe care îl prepar. 

Poinsettia....mit demontat 

                Această superbă plantă din genul Euphorbia ne încântă cu nuanţele ei deosebite în perioada sărbătorilor de iarnă, deşi noi românii nu am asociat-o cu Crăciunul şi nici nu cred că este cazul.

Ca de fiecare dată când îmi cumpăr o plantă nouă, intru pe ilustrul net şi caut informaţii. Aparent, pentru mulţi Poinsettia este doar o plantă anuală, în sensul că sunt convinşi că nu o pot păstra până la anul celălalt. Ştiu ei, au auzit, au citit (ceea ce am citit si eu şi am râs de mine)că de la 1 octombrie trebuie să o ascunzi la mare întuneric câte opt ore pe zi. Chiar am citit într-un articol un comentariu uşor ironic, potrivit căruia sigur nu-ţi mai trebuie a doua oară o astfel de floare, după joaca de-a v-aţi ascunselea zilnic. 

Aşadar, cu o plantă cumpărată din 2014,întreţinută bine, cu toate lucrările necesare, la 1 octombrie 2015 m-am apucat să o pitesc la întuneric câte opt ore...de deşteaptă ce-s. Şi dupa câteva zile, dintr-un exemplar superb, a rămas o plantă cu frunze supărate, uşor galbene, chiar spre ofilite. Atunci mi-am zis că decât să o pierd, mai bine să o ţin aşa verde în continuare şi am lăsat-o în locul care a consacrat-o, ca să am surpriza că în curând au început să i se înroşească frunzele. 

Floarea se ghidează după lumină şi ştie când este momentul să-şi scuture verdele şi să-şi ia haina roşie, catifelată. Acu, săraca plantă a scăpat de nebunia mea şi a dat peste curiozitatea celui mic, combinată cu un strop de neatenţie paternă şi iată ce a ieşit

 

Mi-au promis amândoi că pun mână de la mână şi mă despăgubesc. N-am văzut nimic! Floarea nu mai e la fel de frumoasă, dar nici n-a murit. 

Poinsettia este o plantă tare uşor de îngrijit şi...spectaculoasă, totodată!

Noutăţi

            Hai că am reuşit să mă ţin de cuvânt cu rafturile pe post de miniseră de interior...deocamdată. Şi, gândind  eu în perspectivă (cum cred eu că-i şade bine unei femei) , am zis că la vară le scot afară şi le umplu cu flori, că şi aşa nu mai ştiam pe unde să le aşez pe câte unele. 

După ce ne-am montat centrala, florile mele au avut de suferit, aşa că meritau puţină investiţie, am zis eu. 

A se vedea că am un urmaş demn, în sensul că pe un raft şi-a aşezat şi feciorul meu o maşinuţă. Asta e, fiecare după puteri şi preocupări. Urmează să le mai pun lumină, eventual şi pe urmă începe procesul de însămânţare, de etichetare a fiecărui păhărel în parte etc. 

Ba, mai mult decât atât, mi-am mai lansat o provocare în anul acesta: să obţin, cu ajutorul unor sere mici, tip tunel, salată, ridichi şi ceapă verde timpurii. Aici am mai mari emoţii, dar încercarea moarte n-are. 

Profilul grădinarului amator

               Ce face un pasionat de legume, flori, plante în general, în timpul iernii? Mai întâi se îngijeşte de florile pe care ar vrea să le scoată sănătoase şi frumoase în primăvară, apoi face liste, planifică, socoteşte de zor, în aşteptarea primăverii. Ar fi simplu să cumpăr răsaduri şi de flori şi de legume şi să hibernez liniştită până prin aprilie-mai, dar nu pot. Nu mă lasă inima. 

Aşa că iată lista mea, care poate suporta oricând modificări, dar în termeni mari va rămâne astfel:

Grădina de legume 

- conopidă: albă, mov şi verde (al doilea an de conopidă)

- varză: timpurie, de toamnă, Kale (noutate în grădina mea), de Bruxelles (de cea din urmă am avut şi în anul precedent)

- salată verde şi roşie; salata şi ceapa verde vor beneficia de un articol separat, mai târziu

- cucamelon (am avut seminţe şi anul trecut, dar nu m-am ocupat suficient de ele)

- fasole: aurie de Bacău, la metru şi franţuzească 

- castraveţi: cornişon şi chinezeşti 

- broccoli: verde, mov 

- sfeclă: roşie, furajeră 

- dovlecei: Black Beauty, timpuriu fără vrej, zucchini auriu

- ardei, roşii - le voi dedica un articol special

- mazăre

- pătrunjel: de rădăcină, de frunze

- usturoi: de frunze

- păstârnac 

- gulii: încă nu m-am hotărât pentru că în anii trecuţi s-au mâncat prea puţine.

În mare, la ora aceasta, aşa arată lista mea. Sunt convinsă că va suferi modificări. 

Mare ispravă, mare

      După lupte seculare care au durat câteva luni, am reuşit să pun în practică primul meu tort pentru botez. Am avut emoţii foarte multe şi am vrut să fie perfect. Nu e chiar aşa, dar..asta e. 

Grădinar amator

         Din luna ianuarie încep să nu mai am linişte. O emoţie şi un elan ieşit din comun mă încearcă şi îmi dau ghes. Caut seminţe, mă pregătesc, îmi fac planuri. Parcă simt primăvara mai aproape dacă mai grădinăresc, fie şi în casă. Iar urmează să umplu casa cu pahare, păhărele, lăzi şi lădiţe, numai bune de întors pe dos pentru scumpul meu odor, mereu pornit să facă obrăznicii. 

Anul acesta, după două experimente, am de gând să mă organizez altfel. I-am făcut deja cunoscut soţului planul meu şi, fie vorba între noi, a fost de-a dreptul încântat de ideile mele...vorba vine, dar s-a obişnuit, săracul. Mi-am propus să îmi achiziţionez nişte rafturi metalice, unde să îmi cresc răsadurile şi să ţin şi violetele de Parma, care s-au supărat foarte tare de când ne-am dotat cu calorifere. Am studiat terenul şi parcă miniserele prezente pe piaţă, deşi arată foarte bine, nu sunt tocmai ceea ce îmi doresc. Aşa că voi încropi o miniseră. Om vedea ce o ieşi!

Până atunci, m-am apucat de pus la încolţit seminţe de agave şi de muşcate zonale. Le verific din oră în oră....

Una din agave a fost chiar hărnicuţă. 

Si sper ca muşcatele să ia exemplul ei!