duminică, 26 iulie 2015




CODRULE, CODRUȚULE...

           

          Mult a mai trecut de la ultimele vorbe și totuși parcă a fost ieri. Timpul zboară, nu glumă! Și parcă m-aș mai fi aplecat asupra laptopului, dar, ce să vezi, m-a luat valul cu florile, cu grădina de care vorbeam încă din iarnă. Asta cu îngrijitul și mai ales cu adunatul de cât mai multe flori chiar îți ocupă timpul. Este foarte plăcut însă să vezi cum, datorită atenției oferite, plantele înfloresc, sunt sănătoase, bucuroase. 
Fiecare floare are personalitate ei, cerințele ei. Una vrea la soare, alta se simte ofensată dacă razele astrului solar o ating și se face maro de supărare...și tot așa. Au însă o putere enormă de regenerare și ne arată în fiecare secundă câte minuni ni s-au oferit nouă, oamenilor. Eu cred că cei care nu iubesc florile, copiii și animalele sunt oameni răi. Într-o simplă plantă stă o întreagă inginerie. Ca și oamenii, și florile au nevoie de dragoste, de atenție sporită. Nu le place să fie ignorate, uitate undeva pe un pervaz. 
Deși cândva îmi plăceau enorm, mă declar complet incapabilă când vine vorba de îngrijirea cactușilor. Mi-am luat și lithopși și altele de felul acesta, dar nu sunt de mine, m-am convins!!!!! În schimb am o multitudine (cam un sfert din câte mi-aș dori) de plăntuțe ce m-au bucurat cu florile sau cu frunzișul lor bogat. M-au fascinat în special Thunbergia, Nicotiana, lavanda, Dichondra argentea. Pe primele două le-am obținut din semințe, cresc foarte ușor și relativ repede și nu dau bătăi de cap. Lavanda și Dichondra le-am cumpărat. După ce am răscolit tot netul după frumoasa din urmă, am găsit-o la o zvărlitură de băț, în piață și, mi-am zis puternic și răspicat: Vezi că e bine să ai răbdare??!

IMG_20150705_123345
Dichondra argentea

To be continued...