Borș, ciorbă ....și supă 

                 

          Nu știu alții cum sunt, dar eu sunt foooarte cârcotașă de felul meu. Probabil că e și din cauza/ datorită profesiei...nu știu...sau poate că tocmai acest minunat talent (a se vede niște ghilimele mari) m-a împins spre Litere. Om trăi și om vedea.  

       Foarte mulți dintre noi, poate determinați și de rețelele de socializare, încercăm să fim mai frumoși, mai politicoși, mai cultivați decât suntem. Se știe foarte bine și că în limbă există deja fenomenul de hipercorectitudine. Fără nicio legătură cu domeniul select al lingvisticii, observ tot mai des, deși trăim în aceeași Moldovă, că unii semeni de-ai noștri s-au emancipat...nu mai mănâncă borș, ci servesc (greșeala este intenționat strecurată aici) supă și ciorbă. E adevărat că și astfel de preparate există, dar pentru moldoveni acreala e importantă, iar borșul e borș. 

Comoditatea sau emanciparea femeii (aspect cu care sunt perfect de acord până la un punct) trimit gopodinele în magazine după prafuri de acrit ...produse mai mult dăunătoare decât benefice. Nu e greu să prepari borșul de acrit singură în casă. Da, da, vor sări multe mame și soții ocupate, dar timpul este limitat și sunt multe pe cap. Corect, dar sănătatea familiei stă pe primul plan. 

          Probabil că m-am pierdut în amănunte și că am multe de spus, dar ideea acestui articol este aceea că trebuie să fim noi înșine și dacă suntem moldoveni și facem borș, borș să-i zicem. Nu sună bine? De ce ? 

Iată un exemplu (eu prepar aproape zilnic borș)

Borș de afumătură cu cartofi și chiflă făcută în casă