Weekend duuuulce....

               Am trăit vremuri în care mâncatul era o pierdere de timp, iar gătitul un dezastru și mai mare. Am ajuns astăzi, spre marea mea mirare, eu, care mă mulțumeam cu iaurt și câte ceva uscături de prin pungi, să fiu interesată și pasionată de domeniul gastronomic. Curios! Practic, nici nu prea aveam încotro. La noi în casă se gătește zilnic, pentru că nimeni nu acceptă mâncarea reîncălzită. Nici măcar al meu băiețel de un an și un pic. La început am cam strâmbat din nas, dar m-am obișnuit cu timpul. 

Mai mult decât atât, îmi place diversitatea și cred că la mâncare nu contează doar gustul, ci și aspectul. La aspect și așezare artistică în farfurie mai am muuult de lucru. Și....nu doar....

Pe principiul Cât trăiește, omul învață, am descoperit un blog fantastic zilele trecute, cu dulciuri și mâncăruri pe care parcă nu-ți vine să le mănânci, ci doar să le pui în vitrină și să le admiri. 

Am probat și eu o rețetă: fursecuri zebră, de post. Gustul a fost bun, iar aspectul de milioane!

Mă gândesc ca data viitoare să le pun altă esență, pentru a le schimba oarecum gustul. 

Poza de mai sus redă o imagine din timpul întinderii foii.

Iar aici este rezultatul!

Cred că efectul de zebră a fost ușor afectat de faptul că nu am avut decât astfel de forme....dar ...sunt la început! Și, mai mult decât atât, învăț din propriile greșeli.